From whom the bell tolls.

Gata! Era de ajuns. Deveni destul de nervoasa asa ca avea nevoie de o gura de aer. Il observa pe Sebastian dar trecu pe langa el fara sa-l bage in seama sau sa-i zica ceva.

Se îndreptă alături de colegii săi către o bancă, dar desigur cei doi aveau să se ducă în treburile lor, Sebastian vrând doar să se relaxeze. Îi salută scurt, aşezându-se pe obiectul de lemn, lăsând mai apoi geanta plină de cărţi în dreptul său. Era aşa linişte, îl încânta nespus de mult în acea clipă.
- Bun.. rosti cât pentru sine în timp ce scoase din nou o carte de poţiuni şi o răsfoi pentru câteva clipe, reluându-şi rândurile pierdute.

Tocmai atunci trecu Mio cu inca o colega de a ei. Se pare ca fetele radeau copios. Colega ei se duse inainte pentru a rezolva ceva, iar Mio era in spate ramanand cu un zambet larg pe chip. Se opri la cativa metri distanta de Sebastian dar fara sa-l observe, asezandu-se apoi pe iarba.

După ce-şi termină capitolul în doar câteva minute, închise cartea de poţiuni şi o scoase din nou pe cea de vrăji. Deschise paginile exact acolo unde rămăsese cu studiile şi se făcu mai comod pe bancă. Repetă câteva vrăji în gând apoi ridică pentru o clipă ochii din pagină. Iar acea brunetă de la Cercetaşi.. oftă scurt şi îşi continuă cititul, ignorând acum complet totul în jur.

Se rezema de un trunchi de copac, fara sa zica ceva. Era o atmosfera placuta, cu toate ca inca mai era nervoasa pe incidentul de la clasa de Potiuni. Isi indrepta chipul palid ca de papusa spre cer, inchizand ochii pentru a savura linistea pe deplin.

Avea un "noroc" cum mai peste tot dădea peste acea fată, nici măcar nu-i reţinuse numele.. nu că l-ar fi interesat în mod deosebit, dar o dată şi-o dată ar fi intrat în vorbă cu dânsa. Însă nu cu enervantele şi clasicele întrebări, ci ceva mai special. Clătină uşor din cap la acele gânduri şi cum termină un alt capitol din cartea sa, îşi lăsă chipul alb pe spate pentru a se relaxa şi mai mult. Desigur, ducea lipsă de astfel de momente dar tot timpul putea să aibe parte de ele, doar că refuza, din ce motiv.. nici el nu ştia!
Închise în cele din urmă cartea şi o puse înapoi în geantă, ca într-un final să se ridice de pe bancă şi să o ia încet la pas. Dorea să meargă undeva prin spatele şcolii, undeva să se întindă pe iarba verde şi unde nu era nici un zgomot. Cum trecu pe lângă tânăra brunetă, îi aruncă o scurtă privire dar nici că scoase un cuvânt apoi îşi văzu în tihnă de drumul său.

Ramase la locul ei, linistita. Nimic si nimeni nu o mai interesa in momentul de fata. Isi elibera gandurile neplacute, relaxandu-se. Isi scoase din geanta un mic carnetel. Se pare ca era jurnalul ei, incepand apoi sa scrie.

Cum ajunse în spatele castelului, îşi trânti geanta pe iarbă, la fel şi trupul său, ducându-şi braţele după cap. Era o zi tare senină, una chiar plăcută.. îşi îndreptă ochii ce-i avea acum roşii către cerul senin şi fără pic de nori şi inspiră adânc acel aer curat ce-l înconjura iar acum, căzu o clipă pe gânduri. Încă avea imaginea formată în minte a tinerei brunete de la Cercetaşi, cum totuşi era aşa liniştită. Se încruntă imediat şi închise ochii pentru a scăpa de toate acele gânduri, dar degeaba. Deşi erau rivalităţile şi oricum, Viperinii erau mai presus de toţi, trebuia să o cunoască pe tipa respectivă şi felul ei de a percepe lucrurile.. şi poate, ar fi testat-o, aşa cum îi plăcea lui să facă de obicei.
- Oh, nu-mi vine să cred.. murmură printre dinţi şi îşi scoase bagheta de sub robă, trecându-şi cealaltă mână peste chip. O privi o clipă şi mormăi din nou câte ceva pentru sine, apoi făcu o scurtă vrajă în care-i apăru bufniţa. Desigur, nu avea el de gând să se deplaseze de acolo, era prea comod şi plăcut pentru dânsul, aşa că o mică scrisoare către lidera Cercetaşilor avea să fie de ajuns. Conţinutul ei clar se referea la faptul că o chemase pe brunetă în spatele castelului, în acel loc ferit de gălăgie şi înconjurat numai de brazi falnici. Încă alte cuvinte şi trimise bufniţa-mesager către curtea Hogwarts-ului, acolo unde probabil se mai afla şi acea fată.

Dupa cateva momente, Mio primi acea scrisoare privind-o cam ciudata pe acea bufnita. Era ciudat. De la cine putea fii? Deschise scrisoarea citind-o in intregime. Se pare ca era de la liderul Viperinilor. Oare de ce vroia sa se duca la el? Ridica scurt din umeri, bagand in geanta scrisoarea indreptandu-se spre locul acela. Intradevar, era un loc minunat, linistit.

Stătea acolo tare liniştit şi fără pic de stres, cu braţele după cap şi cu ochii închişi. Aşteptă acel moment cât mai repede - cel puţin aşa credea el. Între-deschise la un moment dat ochii de un roşu aprins şi o observă pe Cercetaşă iar un zâmbet în colţul gurii îi înflori imediat. Se ridică uşor în şezut şi îşi rezemă spatele de trunchiul unui brad.
- Nu mă aşteptam să vii, să fiu sincer. îi spuse acesta pe tonul său calm şi pătrunzător, privind-o intens în ochi.

- De ce spui asta?, il intreba pe un ton dulce privindu-l cu niste ochi de un negru intens. Schita un zambet micut si finut in coltul gurii apoi se aseza langa el. Nu vad motivul de ce nu as veni, ridica scurt din umeri.

Îşi arcui foarte uşor sprâncenele când o auzi, aşezându-se mai bine.
- Tu urăşti Viperinii, în frunte cu mine. îi spuse acesta, surâzând în colţul gurii dar o privi la fel de profund ca adineauri.

- Nu neaparat, murmura ea lasandu-si privirea in jos. Urasc doar aceia care s-au luat de mine, ridica finut din umeri. Asta nu inseamna ca eu te urasc! spuse cu un calm si cu o dulceata in glas.

- Hmm.. zâmbi ştrengar în sinea sa, dar pe faţă arătă doar unul finuţ. Ea nu ştia de fapt cum era dânsul în realitate deşi până acum nu se luase personal de dânsa. Dar totuşi.. avea o altă stare în prezenţa tinerei, ceva ce nu simţise până acum. Dar mai presus de asta, oare era ăn regulă faptul că deşi erau în clanuri diferite, el totuşi simţea ceva pentru o Cercetaşa? Mai ales că era acea rivalitate ce nu înceta niciodată.

Bruneta pastra acel moment de tacere, indreptandu-si chipul palid catre cer privind norii frumosi si albi. Se gandi in tot acest timp ce simti ea cu adevarat. Intradevar, simti ceva pentru Sebastian. Ceva special. Dar ii era prea greu sa zica chestia asta. Mai ales ca erau din case diferite iar rivalitatea dintre ele sunt de ani buni.

- Nu am avut ocazia până acum.. începu Sebastian în timp ce se ridică încet de jos şi o ajută pe tânără să facă acelaşi lucrul. Sebastian Slytherin, încântat. Cu cine am onoarea? adăugă pe un ton plăcut auzului brunetul, în timp ce-i sărută gingaş încheieturile degetelor.

- Mio Akiyama!, spuse senina fata dar totusi surprinsa de gestul lui. Inghiti in sec,rosind mai tare de data aceasta in obraji. Nu prea era obisnuita cu asa ceva. Oricum, era foarte dragut din partea lui. Incantata de asemenea...,schita un zambet.

Îi dădu la fel de delicat drumul la mână şi luă o poziţie dreaptă, fermă în faţa ei apoi îşi duse mâinile la spate.
- Facem o plimbare? o privi apoi cu acelaşi zâmbet finuţ pe chipul alb, privind apoi către pădure.

- Sigur, ridica finut din umeri apoi isi lua geanta. Mergea in rand cu el, bineinteles la cativa cm distanta unul de celalalt. Privi de jur imprejur copacii foarte inalti care impiedicau razele de lumina sa patrunda in padure.

Îşi ridică liniştit privirea roşiatică în sus, privind atent coroanele copacilor şi mai ales cum razele soarelui nu puteau pătrunde prin acel frunziş des. Inspiră adânc şi o privi cu coada ochiului pe fată, vrând să păstreze pentru câteva clipe acea linişte în jurul său, căci acel loc îl calma tot timpul.. şi aici venea de fiecare dată când vroia să fugă de acel haos din şcoală.