A little...pain?

Se pare ca o comise si pe asta. Fix la ora de matura, de la o inaltime foarte inalta un coleg din alta casa facu o 'mica' glumita pe seama ei. Matura incepu sa se miste asa de tare incat a dezechilibrat-o pe Mio si a cazut de pe ea ranindu-se. Acum statea linista pe patul de spital. Chiar asta ii mai trebuia acum. Bineinteles, colegul nu a scapat nepedepsit. Mai exact, era lovita foarte rau la mana si trebuia sa stea peste noapte aici. Ura chestia asta, dar nu avea ce face. Trebuia sa se vindece. Inspira aer adanc in piept dandu-se la un momentdat jos de pe pat apoi se plimba incet printre paturile de spital. 'Norocul' ei ca era singura.

Câteva voci se făcură auzite încă de la capătul scărilor, şi chiar şi una familiară pentru tânără. Unul dintre grupul Viperinilor fusese la rândul său rănit însă nu la ora de mătură sau ceva asemănător, ci se luase la harţă cu un elev de la Ochi-de-şoim căci nu-i convenea atitudinea lui dar tot şi-o luase după cap. Mai mult din partea lui Sebastian, ura ieşirile necontrolate, dar totul făcuse astfel încât să nu fie descoperit el ci doar colegul său să aibe de suferit consecinţele.
- Aşa-ţi trebuie. îi spuse Sebastian scurt şi rece, luându-l de haină şi-l trânti pe un pat, imediat de la intrarea în încăpere. Ţi-am spus că nu-mi plac ieşirile de genul acesta! adăugă brunetul nervos, strângând puternic în mâinile sale barele patului.

Fata fu surprinsa de aparitia lui Sebastian, dar cel mai mult de atitudinea lui. Vru sa zica ceva, dar cand il vazu asa de nervos tacu brusc. Inghiti in sec, asezandu-se iar pe patul ei. Nu vru sa-l enerveze mai tare. Incepu sa-si clatine picioarele in aer, plictisindu-se enorm.

După ce-şi ceru nenumărate scuze de la Sebastian, tânărul respectiv pur şi simplu rămase fără vlagă. Sebastian murmură ceva doar pentru sine, privindu-l cu dezgust apoi se dădu câţiva paşi înapoi. Când dorea să iasă din încăpere, o observă pe tânără şi afişă un zâmbet în colţul gurii. Nu-i păsa atât de mult că-i văzuse acea ieşire, nu făcea asta cu toată lumea.
- Tu ce-ai păţit? o întrebă calm şi liniştit, întorcându-se pe călcâie înspre ea.

- Buna!, schita ea un zambet micut luminandu-i chipul. Un coleg, a facut o 'gluma' pe seama mea si a facut o vraja dezechilibrandu-ma la ora de matura, stramba ea intr-un mod amuzant nasul ducandu-si cealalta mana la aia ranita. Tu ce faci pe aici?

O ascultă cu atenţie şi se încruntă uşor la un moment dat, când află de acea glumă.
- Din grupul tău? întrebă cu referire la acel coleg şi strânse uşor degetele în pumni. Înaintă în cele din urmă către brunetă, păşind apăsat dar calm însă zâmbetul rămase pe buze, chiar dacă abia putu fi observat.

- Nu, clatina usor din cap. Nu era din casa mea. Era de la Ochi-de-Soim. Si bineinteles el nu a ramas nepedepsit, ofta ea prelung lasandu-si privirea in jos. Iar acum...trebuie sa stau in spital.

Afişă un zâmbet dulce pe chip, unul inocent chiar şi îşi scoase bagheta de sub robă, rostind pe urmă nişte cuvinte ce numai el le înţelegea, mâna ei vindecându-se în doare câteva clipe.
- Aşa nu mai este nevoie să stai în locul ăsta infernal. spuse acesta pe tonul său calm şi plăcut în timp ce învârtea relaxat bagheta printre degete.
Tocmai atunci, colegul lui Sebastian vru să spună ceva dar brunetul imediat i-o taie, făcând brusc o vrajă, făcându-l să dispară de acolo.

Durerea disparuse. Privi cateva clipe mana care era ranita miscand-o usor. Era vindecata total. Il imbratisa calduros pe baiat, multumindu-i pentru tot. Chiar ii era bine in bratele lui.

Mări ochii la gestul ei, nefiind obişnuit cu astfe de "apropieri", dar probabil ar fi fost cazul. Zâmbi în sinea sa şi îi puse uşor mâna pe spate, privind-o cu coada ochiului.
- Pentru nimic! îi spuse acesta în timp ce privi o clipă în jur şi observă că erau singuri. Surâse în sinea sa, coborându-şi mai bine privirea către ea. Dar nu aşa se mulţumeşte! zâmbi în colţul gurii, punându-i degetele finuţ sub bărbie.

- Dar cum?, se incrunta bruneta intr-un mod amuzant punandu-i mainile pe umeri. Il privi intr-un mod destul de ciudat. Era prea fericita ca i se vindecase mana ca sa mai zica ceva.

- Nu e greu deloc! zâmbi ştrengar în colţul gurii şi o lipi brusc de trupul său, sărutând-o pe fată fără să mai stea pe gânduri. Aşa avea să se convingă personal de mai multe, şi vis-a-vi de fată dar şi vis-a-vi de el, de ceea ce avea în cap şi dacă într-adevăr avea acele sentimente pentru Mio. Ciudat, nici el nu-şi explica cum se întâmplă una ca asta.

Ramase surprins de gestul lui, dar nu putea sa minta. Ii placea totusi. Il lua de haina, lipindu-si mai bine trupul micut si firav de al lui, ducandu-si apoi mainile dupa gatul sau. Incepu sa-l sarute cu mai multa pasiune,inchizand ochii pentru cateva clipe.

Zâmbi foarte mulţumit când tânăra îi răspunse la sărut şi încet-încet o ridică în braţele lui şi o aşeză pe un pat din dreptul lor. Coborâ încet cu săruturile pe gâtul ei, dezmierdându-i pielea în fel şi chip în timp ce-şi strecură uşor mâinile pe sub hainele ei.

Fata isi arcui brusc spatele, muscandu-si finut buza inferioara rosindu-se in obraji. Inghiti in sec, bagandu-i pe sub bluza mainile ei usor reci, mangaindu-l.